Vlahii de care eu nu ştiam

15 ianuarie 2011

Vlahii de care eu nu ştiam

 

Am obiceiul să mă uit aproape zilnic pe siturile de vânzare de timbre on-line Okazii, eBay, Profila, Delcampe. Mai afli cîte o minune. Pe Okazii am dat de o ofertă de timbre locale ungureşti tipărite în timpul primului război mondial şi puţin după, în împrejurarea destrămării Imperiului Austro-ungar. 

 

                  

 

Era vorba de zona dintre Austria şi Ungaria, locuită de germani austrieci şi de croaţi. Era cunoscută şi drept “coridorul slav”, ce făcea singura legătură dintre slavii sudici şi cei vestici. La fel cum s-a întâmplat şi la noi în Banat, unde şi ungurii şi sârbii şi românii au profitat de situaţia politică incertă de până la semnarea Tratatului de pace şi şi-au tras fiecare ceva mărci locale foarte puţin poştale. Au fost făcute să circule, cu ajutorul primarilor, diriginţilor de poştă, ofiţerilor din armatele ce sălăşuiau vremelnic pe acolo, a negustorilor de timbre, toţi filatelişti din bunic în tată-n fiu când era vorba de scos un ban. Pe timbrele cu pricina scria mare şi clar Lajtabansag iar ele erau catalogate de vânzătorul din România ca fiind din … Lituania. Ungaro-austriecii din zonă o numesc Lajtabansag în ungureşte, Leitha-Banat în germană, Burgenland de către austrieci, în croată şi slovenă Grădişte sau Grădişteanka (!) Curiozitatea m-a făcut să mă uit un pic pe Goagla lui Vanghelie, nu-mi aminteam exact contururile statului, şi dau de o hartă, de fapt de mai multe, dar una mi-a atras atenţia, cea cu minorităţile. Într-o zonă compactă erau 12 sate locuite de … vlahi. În mare ei sunt numiţi croaţi, dar au o limbă care a fost româna la origine, sau o protoromână după alţii, dar influenţată de croata din mediul în care s-a dezvoltat ulterior. Data la care au apărut aici nu este clară, variază între secolele VIII-IX şi XV-XVI. Sau provin din populaţia romanizată din Imperiul roman, şi despărţită de slavi când aceştia au ajuns în Balcani, sau au ajuns odată cu stabilirea în mărci, prisăci sau diferite cetăţi, la marginile Ungariei, din germanici, secui şi români. Oricum, asimilarea lor totală, mai sunt vreo 17.000, de către slavi şi acum de către germanii austrieci nu este decât o chestiune de încă nişte zeci de ani. Tot căutând pe internet am văzut că sunt departe de a fi primul care dă cu nasul de ei. În Formula AS există articolele deosebit e interesante scrise de către Bogdan Lupescu “Copii ai Vlahiei suntem noi”, vezi aici. Echipajul care a făcutdocumentarea a fost format din Florentin Popa, Claudiu Târziu, Sânziana Pop şi Andrei Cheran. 

Deasemeni, am mai găsit numele actuale ale celor 14 sate locuite de vlahi, dintre care acum au rămas 12 : Althodis, Weiden cu Parapatisch şi Ştefanshof, ober şi Unterpodgoria, Rumpersdorf, Podler, Allersdorf, Allersgraben cu Raurigel, Altschlaining, Mochmeierhof şi Spitzzicken, toate aşezate în plasa Oberwart. În prezent Stefanshof este părăsit, iar Altschlaining este complet german… Datele sunt din articolul lui Trinţu Măran din Viena, cercetător istoric, cetăţean austriac de origine român, care postează în 2010 un articol scris la 17 septembrie 1995.
Vezi aici, în situl Asociaţiei Astra Română pentru Banat