duminică, 4 mai 2014

Prima scriere

31 ianuarie 2011

Prima scriere

    Greu cu descoperirile primelor scrieri. Iar când sunt descoperite, se uită lumea la ele ca mâţa în calendar. La daci ce să mai vorbim. Înafara literelor disparate găsite pe blocurile fasonate, aproape sigur acestea fiind doar nişte semne ale pietrarilor şi a unor grupuri de 2-3 litere ce provin dintr-o clădire de lângă cercul su raze de piatră, ce făceau probabil parte dintr-un fel de friză, a inscripţiei scrise pe dos “DECEBALUS PER SCORILO” pe un vas conic, a inelului de la Ezerovo, pentru care există cel puţin 7 variante de interpretare, a unor scrilejituri pe oase de vacă,
    scriere dacică pe os - Chitila
    făcute cu nu ştiu ce scop, găsite pe un fost ostrov de la situl Chitila-fermă, distrus în ultimul timp cu excavatoarele, aşa că nu se mai pot continua cercetările profesorului Vasile Boroneanţ şi bineînţeles a celebrelor plăcuţe de plumb, cu trei feluri de scrieri, şi pe care arheologii se încăpăţânează să le considere falsuri, în pofida lipsei oricărui motiv serios. Au început să fie luate în consideraţie, ca ipoteză deocamdată, abia după publicarea lor în cartea lui Dan Romalo, apoi în comentariile şi studiile efectuate de dr. Aurora Peţan, care a demonstrat, ceea ce este esenţial, că sunt scrise într-un limbaj natural. Ar mai trebui menţionate şi inscripţiile cu caractere greceşti de la Buridava dacică, lângă Ocniţa, cea mai importantă fiind “BASILEOS THIAMARKOS”. Şi a mai apărut şi dna Viorica Enăchiuc, cu ipoteza descifrării unui text scris, Codexul Rohonzi, spune dânsa, de la dreapta la stânga şi de jos în sus, ceea ce mi se pare tare incomod.
    Cât despre protoromână, avem cuvintele « Torna,torna, fratre »
    Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung

    Limba română are prin toate manualele şi cărţile de istorie pomenită Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung către Judele Braşovului, scrisă la 1521 cu caractere slavone. Nu pot să uit cuvintele de început “I pak dau ştire … “ – “Şi iarăşi dau de ştire … “. Nimic mai vechi. Unde or mai fi textele găsite într-un cocoş din turla unei biserici maramureşene din comuna Peri de lângă Săpânţa, azi puţin în Ucraina? Ar fi vorba de “Legenda Duminicii”, care a fost tradusă în limba română în anul 1391 şi deci este cel mai vechi text scris în limba română dintre cele care s-au pastrat şi au fost descoperite. Sau poate că a fost doar o poveste?
    icoana lui Nectarie Tărpu

    Aromâna are şi ea un prim text, găsit de către Dh. S. Shuteriqi într-o mânăstire, în anul 1952 în satul Ardeniţa din Albania. Este vorba de o gravură reprezentând-o pe Maica Domnului, deci o icoană, din anul 1731 şi atribuită ieromonahului Nectarie Tărpu. Pe cele patru laturi are texte în greacă, albaneză, latină şi aromână. Textul în aromână este scris cu caractere greceşti şi reprezintă o scurtă rugăciune “Virγiră, muma-l Dumnedză, oră tră noi, pecătoşil’i“ adică “Fecioară, Muma lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii”. Ei, dar se pare că între timp s-a mai descoperit un text, mai vechi, tot într-o mânăstire din apropiere, dar nu cunosc amănunte sigure (De parcă ce am scris până acum ar fi sigur!).

2 comentarii

  1. Off topic – Poate va intereseaza: http://roncea.ro/2011/02/02/apelul-fratilor-romani-din-bulgaria/
    Comentariu by Max Peter — 3 februarie 2011 @ 10:50 |Modifică
  2. Chiar da! Mulţumesc
    Comentariu by Cornelius Ionescu — 3 februarie 2011 @ 20:10 |Modifică

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu