Kiev 1981 – Devocica

13 martie 2011

Kiev 1981 – Devocica

Iar eu m-am plimbat prin acest frumos Kiev, cu metroul ce se strecura parcă prin măruntaiele pământului, preţ de două scări rulante cap la cap, fiecare de vreo 40 de metri. Staţiile sunt vaste şi adaptate pentru adăposturi în caz de atac atomic. Ce să mai zic.
Doar că am reuşit să vând şi eu nişte vodcă, o pereche de blugi şi nişte … pungi de plastic. Dar era să nu iau nimic material în schimb, amatorul meu de chilipiruri, care m-a agăţat lângă noul şi urâtul hotel “Ucraina” , unde eram cazaţi, propunându-mi un barter. Stătea într-o garsonieră, adică o cameră şi o bucătărie, împreună cu o jenşcină şi cu o devocică.Devocica lucrase în schimbul 3, aşa că dormea, jenşcina şi cu gospodinul cu care mă înţelesesem pe stradă asupra afacerii, mă invitară în bucătăria, care era împărţită în două cu un perete din scânduri văruite, probabil făcuseră dintr-o bucătărie de serviciu, două. Closet aveau, dar era pe hol, la etajul de deasupra, pentrucă pe cel de la etajul lor îl foloseau judecătorii şi avocaţii de la parter. Căci garsoniera, ca să-i zicem aşa, era la etajul unei clădiri de pe la 1800-1850, la al cărui parter era o judecătorie. Înghesuială mare. Cum ajunse în bucătărie, gospodinul îşi săltă jenşcina de pe scaun, se aşeză şi îmi făcu un semn să-mi deşert desaga pe masă. Am scos sticla de vodcă, pe care aproape mi-a smuls-o din mână şi cu un gest de expert a deschis-o într-o fracţiune de secundă şi a gâlgâit bine din ea. A priceput repede că nu-mi convine modul de negociere şi mi-a făcut un semn liniştitor cu ruka liberă. Ce era să mai fac acum? Deja îşi băgase amândouă rukile în desaga mea, scosese blugii mei marca “Pantalonul roşu”, fabricaţi la “Porţile de fier” din Turnu Severin, mai scosese şi o batistă cam mototolită. De hârtia igienică nu s-a atins. Om cinstit, mi-a dat banii pe vodcă şi pe pungi, dar pentru blugi, s-a uitat la mine plin de încredere, mi-a făcut cu ochiul şi mi-a propus afacerea vieţii mele. Mi-a arătat cu degetele în aer un fel de profil, mai curînd un 3 întors şi un 3, iar pentrucă tot nu pricepeam mi-a făcut şi un semn repetat cu degetul mijlociu de la mâna dreaptă, spunând
- Devocica, devocica, tvaia devocica i moi blugi




TИXO - Linişte

Sau cam aşa ceva. Trebuia să fiu tâmpit rău de tot ca să nu pricep că voia un barter, aşa cum se făcea între ţările socialiste. El lua blugii şi eu o luam în folosinţă pe devocica din camera alăturată. Păi de asta venisem eu la Kiev, că Bucureştiul nu era plin de paraşute. Şi-i mai dădeam şi blugii!
- Net, net. Ia haciu denghi!
S-a uitat cu o nedumerire sinceră la mine, el îmi propusese un târg cinstit doar. Şi posibil, din punctul lui de vedere, aşa să fi fost. Am luat ceva bani până la urmă, eram mulţumit, aveam de diapozitive!
Din câte văd pe internet, Kievul nu s-a schimbat prea mult. Este în continuare un oraş frumos şi mai ales interesant. Iar devotcile …