Principatul Autonom al Pindului

25 ianuarie 2011

Principatul Autonom al Pindului

Aţi auzit de acest Principat? Eu nu prea, pentrucă nu am auzit să fi emis timbre. L-am căutat prin cataloage, la Grecia, dar nimic. Să nu fi fost deloc filatelişti pe acolo, nici în acest Principat, nici în Italia, nici în Germania şi nici măcar în România? Dar legionarii unde erau? Căci doar Principele acestui principat era în strânse legături cu Mişcarea Legionară, iar asta mi se pare chiar normal. Să nu uităm că după 1935 guvernele româneşti au stopat, numai din cauze de ele ştiute, stabilirea aromânilor în România.

Alchiviad Diamandi di Samarina or Alkiviadis Diamandi or Alcibiade Diamandi uneori scris şi Diamanti, Diamandis, Diamanthis or Diamantis, putem spune că a fost un mare luptător pentru cauza aromânilor, chiar dacă nu a găsit totdeauna cele mai potrivite modalităţi.
Diamandi, să-i spunem aşa pentru a nu înşira tot cârdul de nume reale şi presupuse, ca la cavalerii spanioli, care aveau douăzeci de nume dar nu ştiau să scrie sau să citească, în 1917, când Albania era ocupată de către italieni, a reuşit să proclame în sudul Albaniei, într-o zonă preponderent aromână Republica Pindului. Republica nu a fost însă recunoscută de nici un stat, unul din motive putând fi acela că nu a durat decât o zi.

Ideea unui stat aromân în Balcani nu este nouă deloc. El a existat totuşi, poate nu în reprezentarea pe care o avem noi acum despre un stat, dar a tot existat. După ocuparea de către romani a Greciei antice, zona a făcut parte din provincia Dacia Mediteraneana, apoi din imperiul Bizantin. După sinistra cruciadă a patra din 1204 va face parte din Imperiul latin oriental al lui Baldovin, cel înfrânt la Adrianopol de către Ioniţă Caloian, Rex Bulgarorum et Valachorum. După 1250 face parte din Marea Valahie – Megale Vlachia – cu conducători şi armată proprie. În 1346 cand Ioan Cantacuzino ajunge împărat la Constantinopol teritoriul este asociat cu imperiul serbilor până în 1377 . Ultimul principe numit “Cezar al Valahiei” este Alexie Anghel, contemporan cu Mircea cel Bătrân.

O autonomie a aromânilor din Peninsula Balcanică a fost promovată de România, începând cu anii 1860.
Diamandi, care-şi păstrase relaţiile cu italienii, profitând de ocuparea de către aceştia a Greciei, şi de capitularea armatei greceşti în faţa nemţilor, a reuşit înfiinţarea organizaţiei „A 5-a Legiune Romană”, ce a stat la baza constituirii unui stat etnic al aromânilor, cu capitala la Aminciu şi cu sediul Adunării Naţionale la Trikala. Aveau şi steag, verde şi cu o cruce a Sfântului Andrei, de culoare roşie. Dar se pare că nu au avut timbre. Ce să-i faci, nimic nu este perfect … Principatul, iniţial republică , nu a avut însă şi sprijinul marei mase a aromânilor, care-şi dădeau bine seama de condiţiile în care a fost proclamat.
 

 Diamandi dorea chiar un stat mai mare, ce să cuprindă nord-vestul grecesc, vechea Rumelie – Românie adică – de sub turci.

Mai mult, în 1942, i se oferă tronul Macedoniei dar nu este clar dacă a acceptat. Părăseşte „tronul”, fiind suspectat de aromâni că apără mai mult interesele italiene, iar de italieni că este în legături prea strânse cu România. Succesorul său, un om cam ciudat, Gyula Cdezneky a fost un aristocrat ungaro-croat, aflat în serviciu italian, care a guvernat nominal sub titulatura de Voievod Iulius I, între august şi septembrie şi care se consideră şi Voievod al Macedoniei.
Diamandi va sta în România până la sfârşitul vieţii, care survine în 1948, în carcerele poliţiei capitalei române, în urma torturilor la care a fost supus de către comunişti.

Şi ca să revenim în actualitate, în plină formare a tot felul de stătuleţe şi enclave mai mult sau mai puţin independente, încep să se facă auzite tot felul de întrebări, generate de lipsa de recunoaştere a unor drepturi în Balcani pentru minorităţilor naţionale.
De ce nu şi Timocul?
De ce nu şi Pindul?

Rumelia Orientală

Supratipar R.O.

Bulgaria de Sud

Comments (5)

1. [...] Principatul Autonom al Pindului Tue Jan 25, 2011 0:00 am Aţi auzit de acest Principat? Eu nu prea, pentrucă nu am auzit să fi emis timbre. L-am căutat prin cataloage, la Grecia, dar nimic. Să nu fi fost deloc filatelişti pe acolo, nici în acest Principat, nici în Italia, nici în Germania şi nici măcar în România? Dar legionarii unde erau? Căci doar Principele acestui [...] [...]
   Pingback by Principatul Autonom al Pindului - Ziarul toateBlogurile.ro — 25 ianuarie 2011 @ 00:08 |Modifică
   
2. Principatul Pindului nu a avut mărci proprii (nici nu ştiu cum să-i spun: din păcate, sau din fericire?). A existat însă o emisiune locală la Moscopole, necatalogată de Michel (mai bine zis – menţionată drept neoficială), dar luată în seamă de cataloagele greceşti Hellas şi Vlastos. Despre istoricul acestei emisiuni se ştiu atât de puţine lucruri, încât e chiar ciudat. Tocmai pentru că grecilor nu le place să li se spună ce a fost la Moscopole…
   Comentariu by Peter — 25 ianuarie 2011 @ 06:31 |Modifică
   
3. @Peter
   Am căutat pe internet ceva în legătură cu timbrele locale din Moscopole, dar nu am găsit nimic. Doar cele cu ocupaţia grecească din Epirul de Nord – acelea cu un cap şi două oase cam încrucişate. Poftă de viaţă!
   Cât despre cataloagele specializate grecesti, să mă interesez la Biblioteca de la FFR dacă le au, să-mi scaneze şi mie paginile cu Moscopole, dacă le găsesc. Sunt foarte mulţumit că vă uitaţi pe blogul meu mai ciudat!
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 25 ianuarie 2011 @ 20:14 |Modifică
   
4. Am să fac un scurt material, pe blogul meu, când am puţin timp, cu tot cu poze şi cu explicaţii. La FFR nu au cataloagele greceşti, din câte ştiu.
   Comentariu by Peter — 25 ianuarie 2011 @ 21:04 |Modifică
   
5. @Peter
   Ar fi grozav. Mulţumiri
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 25 ianuarie 2011 @ 23:19 |Modifică