11 aprilie 2011
Thailanda – din surse
- Altă cultură, alte moravuri.
Băieţii, la o anumită vârstă se bagă la mânăstire, devin pentru un timp preoţi budişti , de parcă ar face armata. Toată lumea îi ajută cu mâncare sau cu bani, ar putea fi copiii lor. Templele budiste (wat-urile) au cu totul alt rol decât mânăstirile creştine. Familiile îşi ţin acolo valorile pe care le au, spre păstrare. Tot acolo se păstrează, ca într-un muzeu, documentele şi obiectele istoriei lor naţionale. Cărţile şi documentele au şi ele acelaşi regim, nu poţi să pui o carte pe jos, sau să o împingi pe tăblia mesei, după cum nu poţi nici să atingi cu mâna capul cuiva. Iar băieţii aflaţi la studii, pot folosi templele ca pe un cămin.
Fetele, de tinere, practică prostituţia, cu toată dezinvoltura. După ce-şi încropesc bani de o zestre, îşi dau demisia, se mărită şi devin nişte doamne demne ale înaltei societăţi. Sunt încurajate de către părinţii lor, doar nu o să se mărite fără zestre, ar fi degradant. Plus că a-ţi ajuta părinţii şi în acest fel, este o obligaţie a fetelor, care trebuie să preia şi toate datoriile acestora. Acum este oficial interzisă prostituţia copiilor, dar numai pentrucă strică imaginea ţării. În zona Bangkokului şi în Pattaya aproape n-ai spune că este chiar interzisă. 200.000 de copii practică prostituţia, împinşi de sărăcie dar şi de cutume. Boşorogi de 40 – 70 de ani, îi poţi vedea mergând ţinând de mână câte o fată de 10 – 13 ani, care se lipeşte de ei cu toată convingerea. Fetele se pot găsi nu prin publicitate ci apelând la orice chioşc de vândut ziare, sau direct de pe marginea străzii. Ceea ce m-a deconcertat este cu totul altceva. O foarte bună prietenă de-a mea, după ce a vizitat Tailanda, mi-a spus că i se pare foarte normală educaţia care li se dă, au şi fetele un ban şi pot pe urmă face o comparaţie. Poate are ea dreptate, dar totuşi …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu