Aromânii din România şi Bok

26 ianuarie 2011

Aromânii din România şi Bok

În 4 septembeie 2010 este postat pe bologul lui Vlad Cubreacov un interviu cu dl Stoica Lascu, preşedintele Asociaţiei Aromâne din Dobrogea “Picurarlu de la Pind”. Întrucât abia acum am aflat, acum vi-l prezint şi dumneavoastră. Boc face gafe peste gafe, adică prostii tot timpul. Măcar faţă de aromâni, care au considerat România întotdeauna o altă parte a Ţării lor, ar putea să fie mai atent, sau să-şi ia măcar un consilier aromân, dar nu pe dl Calacheu.

Aromânii din România cer demisia premierului Boc
septembrie 4, 2010

Interviu cu preşedintele Asociaţiei Aromâne din Dobrogea “Picurarlu de la Pind”, dl. Stoica Lascu

“După un asemenea afront adus aromânilor (românii balcanici stabiliţi în Ţară), primul-ministru Boc ar trebui, urgent, a-şi da demisia”.

În urmă cu zece zile a avut loc, la Moscopole (Republica Albania), o adunare a aromânilor, cărora premierul Emil Boc le-a adresat un mesaj – ce comportă, în viziunea unor cunoscuţi intelectuali constănţeni, cu antecesori din Balcani, multiple conotaţii. L-am rugat, în acest sens, pe dl. Stoica Lascu, preşedintele Asociaţiei Aromâne din Dobrogea „Picurarlu de la Pind”, să puncteze semnificaţia acestui act.

Rep.: Înţeleg că acest mesaj a produs nedumeriri în rândurile aromânilor din România.

S.L.: Nedumeriri este puţin spus. Iniţial nu am crezut în veritatea documentului ce poartă semnătura primului-ministru al Guvernului României, deşi îmi venea la fel de greu a crede într-o contrafacere, ce implica riscuri de imagine considerabile pentru destinatar, aşa-numitul Consillu Armânjilor (Consillu Makedonarmânjiloru), un ONG înregistrat ca persoană juridică la Tirana.

Apoi, confirmându-se, pe canale oficioase, că acest mesaj este, totuşi, real, nu am fost năpădit decât de un simţământ de revoltă faţă de cele conţinute într-un document emis, totuşi, de către cea mai înaltă autoritate guvernamentală a ţării noastre.

Rep.: Despre ce este vorba, în fond, ce pasaje v-au stârnit nemulţumirea?

S.L.: Nu este vorba doar de anumite pasaje şi nici doar despre simple nemulţumiri – şi nu doar eu sunt intrigat, ca să zic doar aşa, ci mulţi concetăţeni ai noştri cu ascendenţă balcanică. Dacă este să mă refer, pe fond, cum spuneţi dv., acest document se constituie, este vizibil de la o poştă, într-un act guvernamental aproape fără precedent al desconsiderării istoriei poporului şi naţiunii române, un document ce frizează nu doar necunoaşterea elementelor de bază ale istoriei româneşti, în context regional şi european, ci developează şi incoerenţa programatică a actualilor guvernanţi. Căci doar funcţionari incompetenţi – eu nu spun, cum se arată încredinţaţi unii dintre consângenii mei, că este vorba la mijloc şi de captarea bunăvoinţei lor, ba chiar de trădare a intereselor naţionale româneşti – pot lăsa a se înţelege într-un mesaj oficial că în România „armânii” sunt minoritate naţională!

Este o probă de incompetenţă, ce ne-a determinat a cere premierului încă în funcţiune demararea unei anchete interne şi a face publice rezultatele ei, respectiv numele funcţionarilor departamentali care i-au strecurat sub nas otrăvitul mesaj. Dacă am trăi într-o republică realmente civilizată, cu respect faţă de valorile istorice şi preceptele constituţionale, după un asemenea afront adus aromânilor – recte, românii balcanici stabiliţi în Ţară -, primul-ministru Boc ar trebui, urgent, a-şi da demisia.

După cum tot o crasă incompetenţă şi o gafă monumentală – spre a nu da credit şi eu teoriei conspiraţioniste – o constituie şi inserarea grafiei de „armâni”. Pentru prima dată, din câte cunosc, într-un document oficial al Statului Român, la nivel guvernamental, se abjură – în limba română literară! – termenul tradiţional, consacrat şi ştiinţific de „aromâni”.

Rep.: Aţi spus că acest document este „aproape” fără precedent în istoria noastră. Adică, au mai existat asemenea situaţii în trecut?

S.L.: A mai existat un caz în care situaţiile par trase la indigo, cel puţin din perspectiva complicităţilor la nivelul funcţionarilor ministeriali şi înalţilor demnitari guvernamentali. Anume, în vara anului 1913, când la Bucureşti se desfăşurau tratativele ce au pus capăt celui de-al Doilea Război Balcanic şi când s-a semnat Tratatul de Pace (28 iulie/10 august 1913). Atunci, presa românească, pentru a nu mai vorbi de cea editată în Capitală de către aromâni, a dezavuat, cu multe şi relevante amănunte, rolul toxic al unor înalţi funcţionari de la Ministerul Afacerilor Străine, socotiţi a fi „vânduţi levantismului şi fanariotismului elen”; respectiv, în impunerea în tratatul de pace pomenit a termenului de „kuţovlahi”, în loc de cel consacrat până atunci, în media şi documente diplomatice româneşti, de „români macedoneni” (sau, respectiv, „aromâni”, „români balcanici”, „vlahi balcanici”).

Se dădea satisfacţie, atunci – şi prim-ministru nu era un oarecine, precum azi, ci marele om de cultură, Titu Maiorescu, depăşit însă până şi el, în acele vremuri tulburi, de veninoasele complicităţi antiromâneşti ce colcăiau în juru-i, prin cozile de topor de la Bucureşti -, cercurilor guvernante de la Atena şi panelenismului deznaţionalizator…

Rep.: Iar astăzi, cui i se dă „satisfacţie”, cum spuneţi dv.?

S.L.: Şi unor factori conjuncturali externi, antiromâni, dar, în primul rând, prostiei şi incapacităţii, repet, a actualilor guvernanţi i se datorează această aruncare în derizoriu a istoriei românilor – nord şi sud-dunăreni – din Epoca Modernă.

Atunci când un prim-ministru semnează un document ca primarul – adică, pe înţelesul personajului care este, cică, şi absolvent de Drept -, fără a-l citi, trebuie să-şi asume, în consecinţă, în plan politic şi moral, semnătura angajatoare; iar dacă l-a citit şi l-a semnat în cunoştinţă de cauză, cu atât mai mult trebuie să dea explicaţiile imperios necesare, clarificări reclamate nu atât de către aromâni, cât de ansamblul societăţii româneşti din perspectiva fragmentării şi subminării unităţii naţional-culturale a acesteia (vezi, de pildă, distincţia „românii alături de aromâni”) de către un înalt demnitar al Statului.

Aveam impresia – în buna mea credinţă -, că parlamentarii români de origine aromână – senatorii Puiu Haşotti şi Ion Bara -, dar şi domnul Mircea Geoană, ginere al unei cunoscute familii cu soacră de origine aromână -, deputata Maria Stavrositu, respectiv euro-parlamentarul Gheorghe Becali -, îl vor fi interpelat, public, într-o formă sau alta, pe primul-ministru al Guvernului pentru violarea legislaţiei curente şi vehicularea de informaţii false, foarte păgubitoare şi incitatoare („promovarea specificităţii lingvistice a minorităţii armâne”). Nu s-a întâmplat asta, din păcate – cel puţin până acum.

Rep.: Nu l-aţi pomenit aici pe deputatul Costică Canacheu, de asemenea, de origine aromână.

S.L.: Nici n-am cum să-l înşir printre parlamentarii pomeniţi, cunoscută fiind poziţia domniei sale de prim-orchestrator la spargerea unităţii naţiunii române şi violarea istoriei noastre, prin susţinerea şi promovarea – cu o consecvenţă şi persuasiune demne pentru cauze mai bune; de pildă, a soartei etnolingvistice a aromânilor din Grecia -, a recunoaşterii în România a statutului de minoritate pentru aromâni. De aceea, primul-ministru al Guvernului – nota bene, coechipier pedelist cu deputatul amintit – trebuie să dea igienice explicaţii: ce sau cine l-a determinat să siluiască, la rându-i, istoria naţională şi Constituţia României. Şi, ca o consecinţă, mai demn şi onorabil – într-un gest de adevărat om politic, nu politician manevrabil, cu puseuri împotriva românismului carpato-balcanic -, să-şi depună, în spiritul clamatei civilizaţii şi al culturii politice euro-atlantice, mandatul.

Interviu realizat de Camelia MATEI, “Liderul de Opinie”, Constanţa, publicat în numerele din 24 august , 30 august şi 04 septembrie 2010.

Vedeţi mai jos copia scrisorii otrăvite a premierului Boc:

Scrisoarea P.M. Boc adresată aromânilor de 15 august 2010