Side – impresie

18 decembrie 2010

Side – impresie

Side, oraşul vechi, este la 75 de km la răsărit de Antalya, pe o peninsulă de nu mai mult de 800 de metri lungime şi 300 lăţime. Oraşul a fost întemeiat încă de hitiţi, apoi, ca toată Anatolia a cunoscut schimbări succesive de civilizaţii dominante. Ruinele la fel, se suprapun într-un amalgam greu de imaginat. Ultima migrare a fost cea a grecilor musulmani din Creta, în 1895, care s-au stabilit printre ruinele vechiului oraş. Casele au fost construite folosind ruinele aşa cum erau, aşa că se pare că deranjul lor nu a fost catastrofal, ca în alte părţi. La mijlocul secolului XX, când a venit şi aici moda clădirilor înalte, guvernul turc a avut buna inspiraţie de a interzice ridicarea acestora pe vechiul sit al oraşului. Acum se pot vedea doar clădiri cu un etaj, mai rar două, de obicei restaurante, ce dau culoare locului. Autorităţile turce au început săpături arheologice prin 1947, care, cu intermitenţe, continuă şi acum. Este drept că te cam iei cu mâinile de cap când trebuie să calci pe câte un trotuar, care se face bucăţele sub paşii tăi şi îţi dai seama că este vorba de un mozaic roman. Şi asta nu doar într-un singur loc. Iar despre reconstituiri, cred că am trecut cu câteva zeci de ani prea devreme. Există un fel de parcuri sau parcări de obiecte antice, sortate după forme. Sute de coloane unele lângă celelalte, sute de capiteluri, zeci de frontoane, stau parcate aşa cum stau pe la noi maşinile. Doar la Amfiteatru se pare că se lucrează, dar nu am putut vedea nimic de aproape, intrarea fiind interzisă. Închis era şi muzeul din păcate. Dar pe marginea drumului erau sfărâmături de frize, sculpturi, cât să umpli zece muzee. Şoseaua care te duce prin mijlocul peninsulei este, ca şi străduţele adiacente, plină de magazinaşe ce forfotesc de vânzători, lucrători şi cumpărători, poate mai mult gură-cască, aşa ca mine. Spre mare ea se termină, ca toate în Turcia, cu un monument dedicat memoriei lui Kemal Ataturk, creatorul Turciei moderne, pe care a creionat-o cam aşa cum este şi acum. Prin constituţie, orice deraiere este aspru pedepsită. Aşa că aveţi grijă ce vorbiţi şi la ce vă strâmbaţi. Pe această temă în Turcia nu se glumeşte. Şi au domnilor turcii nişte închisori … de li s-a dus buhul. Nu prea ştiu cum o să se descurce cu drepturile omului din Uniunea Europeană. Dar mai trece timpul. Eu tare aş dori să intre cât mai repede. Oamenii sunt foarte amabili, drăguţi şi înţelegători cu turiştii. Iar babele alea cu bazmale nu mă deranjau deloc, aşa era şi pe la noi pe la ţară acum vreo 50 de ani.
Cum faci stânga de la monumentul cu un bust şi doi lei, dai de imensele coloane de pe ţărm ale fostului Templu al lui Apollo, din care au mai rămas acum în picioare 6, alte 11 se pare că sunt prin Atena şi vechiul Constantinopol iar restul prin pământ sau în marea de alături.
O frumoasă plajă şi un mic port întregesc mirificul locului. Când am mers pe esplanadă nu m-am putut abţine să beau un pahar înalt din băutura zeilor, sucul de rodii, făcută pe loc de un turc cu fes. Cât despre magazine ai de ales între sugiuc, mirodenii, papuci, narghilele, prosoape, blugi, covoare orientale, colaci de salvare şi de joacă pentru copii, toate în locuri specializate şi de o multitudine de forme, modele sau dimensiuni. Bazarul oriental în toată splendoarea, asortat cu ruine greceşti şi romane. Poţi să treci de zece ori pe aceeaşi stradă şi tot mai ai ce vedea.