Principatul Autonom al Pindului

25 ianuarie 2011

Principatul Autonom al Pindului

Aţi auzit de acest Principat? Eu nu prea, pentrucă nu am auzit să fi emis timbre. L-am căutat prin cataloage, la Grecia, dar nimic. Să nu fi fost deloc filatelişti pe acolo, nici în acest Principat, nici în Italia, nici în Germania şi nici măcar în România? Dar legionarii unde erau? Căci doar Principele acestui principat era în strânse legături cu Mişcarea Legionară, iar asta mi se pare chiar normal. Să nu uităm că după 1935 guvernele româneşti au stopat, numai din cauze de ele ştiute, stabilirea aromânilor în România.

Alchiviad Diamandi di Samarina or Alkiviadis Diamandi or Alcibiade Diamandi uneori scris şi Diamanti, Diamandis, Diamanthis or Diamantis, putem spune că a fost un mare luptător pentru cauza aromânilor, chiar dacă nu a găsit totdeauna cele mai potrivite modalităţi.
Diamandi, să-i spunem aşa pentru a nu înşira tot cârdul de nume reale şi presupuse, ca la cavalerii spanioli, care aveau douăzeci de nume dar nu ştiau să scrie sau să citească, în 1917, când Albania era ocupată de către italieni, a reuşit să proclame în sudul Albaniei, într-o zonă preponderent aromână Republica Pindului. Republica nu a fost însă recunoscută de nici un stat, unul din motive putând fi acela că nu a durat decât o zi.

Ideea unui stat aromân în Balcani nu este nouă deloc. El a existat totuşi, poate nu în reprezentarea pe care o avem noi acum despre un stat, dar a tot existat. După ocuparea de către romani a Greciei antice, zona a făcut parte din provincia Dacia Mediteraneana, apoi din imperiul Bizantin. După sinistra cruciadă a patra din 1204 va face parte din Imperiul latin oriental al lui Baldovin, cel înfrânt la Adrianopol de către Ioniţă Caloian, Rex Bulgarorum et Valachorum. După 1250 face parte din Marea Valahie – Megale Vlachia – cu conducători şi armată proprie. În 1346 cand Ioan Cantacuzino ajunge împărat la Constantinopol teritoriul este asociat cu imperiul serbilor până în 1377 . Ultimul principe numit “Cezar al Valahiei” este Alexie Anghel, contemporan cu Mircea cel Bătrân.

O autonomie a aromânilor din Peninsula Balcanică a fost promovată de România, începând cu anii 1860.
Diamandi, care-şi păstrase relaţiile cu italienii, profitând de ocuparea de către aceştia a Greciei, şi de capitularea armatei greceşti în faţa nemţilor, a reuşit înfiinţarea organizaţiei „A 5-a Legiune Romană”, ce a stat la baza constituirii unui stat etnic al aromânilor, cu capitala la Aminciu şi cu sediul Adunării Naţionale la Trikala. Aveau şi steag, verde şi cu o cruce a Sfântului Andrei, de culoare roşie. Dar se pare că nu au avut timbre. Ce să-i faci, nimic nu este perfect … Principatul, iniţial republică , nu a avut însă şi sprijinul marei mase a aromânilor, care-şi dădeau bine seama de condiţiile în care a fost proclamat.
 

 Diamandi dorea chiar un stat mai mare, ce să cuprindă nord-vestul grecesc, vechea Rumelie – Românie adică – de sub turci.

Mai mult, în 1942, i se oferă tronul Macedoniei dar nu este clar dacă a acceptat. Părăseşte „tronul”, fiind suspectat de aromâni că apără mai mult interesele italiene, iar de italieni că este în legături prea strânse cu România. Succesorul său, un om cam ciudat, Gyula Cdezneky a fost un aristocrat ungaro-croat, aflat în serviciu italian, care a guvernat nominal sub titulatura de Voievod Iulius I, între august şi septembrie şi care se consideră şi Voievod al Macedoniei.
Diamandi va sta în România până la sfârşitul vieţii, care survine în 1948, în carcerele poliţiei capitalei române, în urma torturilor la care a fost supus de către comunişti.

Şi ca să revenim în actualitate, în plină formare a tot felul de stătuleţe şi enclave mai mult sau mai puţin independente, încep să se facă auzite tot felul de întrebări, generate de lipsa de recunoaştere a unor drepturi în Balcani pentru minorităţilor naţionale.
De ce nu şi Timocul?
De ce nu şi Pindul?

Rumelia Orientală

Supratipar R.O.

Bulgaria de Sud

Comments (5)

1. [...] Principatul Autonom al Pindului Tue Jan 25, 2011 0:00 am Aţi auzit de acest Principat? Eu nu prea, pentrucă nu am auzit să fi emis timbre. L-am căutat prin cataloage, la Grecia, dar nimic. Să nu fi fost deloc filatelişti pe acolo, nici în acest Principat, nici în Italia, nici în Germania şi nici măcar în România? Dar legionarii unde erau? Căci doar Principele acestui [...] [...]
   Pingback by Principatul Autonom al Pindului - Ziarul toateBlogurile.ro — 25 ianuarie 2011 @ 00:08 |Modifică
   
2. Principatul Pindului nu a avut mărci proprii (nici nu ştiu cum să-i spun: din păcate, sau din fericire?). A existat însă o emisiune locală la Moscopole, necatalogată de Michel (mai bine zis – menţionată drept neoficială), dar luată în seamă de cataloagele greceşti Hellas şi Vlastos. Despre istoricul acestei emisiuni se ştiu atât de puţine lucruri, încât e chiar ciudat. Tocmai pentru că grecilor nu le place să li se spună ce a fost la Moscopole…
   Comentariu by Peter — 25 ianuarie 2011 @ 06:31 |Modifică
   
3. @Peter
   Am căutat pe internet ceva în legătură cu timbrele locale din Moscopole, dar nu am găsit nimic. Doar cele cu ocupaţia grecească din Epirul de Nord – acelea cu un cap şi două oase cam încrucişate. Poftă de viaţă!
   Cât despre cataloagele specializate grecesti, să mă interesez la Biblioteca de la FFR dacă le au, să-mi scaneze şi mie paginile cu Moscopole, dacă le găsesc. Sunt foarte mulţumit că vă uitaţi pe blogul meu mai ciudat!
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 25 ianuarie 2011 @ 20:14 |Modifică
   
4. Am să fac un scurt material, pe blogul meu, când am puţin timp, cu tot cu poze şi cu explicaţii. La FFR nu au cataloagele greceşti, din câte ştiu.
   Comentariu by Peter — 25 ianuarie 2011 @ 21:04 |Modifică
   
5. @Peter
   Ar fi grozav. Mulţumiri
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 25 ianuarie 2011 @ 23:19 |Modifică
   

Aromânii din România şi Bok

26 ianuarie 2011

Aromânii din România şi Bok

În 4 septembeie 2010 este postat pe bologul lui Vlad Cubreacov un interviu cu dl Stoica Lascu, preşedintele Asociaţiei Aromâne din Dobrogea “Picurarlu de la Pind”. Întrucât abia acum am aflat, acum vi-l prezint şi dumneavoastră. Boc face gafe peste gafe, adică prostii tot timpul. Măcar faţă de aromâni, care au considerat România întotdeauna o altă parte a Ţării lor, ar putea să fie mai atent, sau să-şi ia măcar un consilier aromân, dar nu pe dl Calacheu.

Aromânii din România cer demisia premierului Boc
septembrie 4, 2010

Interviu cu preşedintele Asociaţiei Aromâne din Dobrogea “Picurarlu de la Pind”, dl. Stoica Lascu

“După un asemenea afront adus aromânilor (românii balcanici stabiliţi în Ţară), primul-ministru Boc ar trebui, urgent, a-şi da demisia”.

În urmă cu zece zile a avut loc, la Moscopole (Republica Albania), o adunare a aromânilor, cărora premierul Emil Boc le-a adresat un mesaj – ce comportă, în viziunea unor cunoscuţi intelectuali constănţeni, cu antecesori din Balcani, multiple conotaţii. L-am rugat, în acest sens, pe dl. Stoica Lascu, preşedintele Asociaţiei Aromâne din Dobrogea „Picurarlu de la Pind”, să puncteze semnificaţia acestui act.

Rep.: Înţeleg că acest mesaj a produs nedumeriri în rândurile aromânilor din România.

S.L.: Nedumeriri este puţin spus. Iniţial nu am crezut în veritatea documentului ce poartă semnătura primului-ministru al Guvernului României, deşi îmi venea la fel de greu a crede într-o contrafacere, ce implica riscuri de imagine considerabile pentru destinatar, aşa-numitul Consillu Armânjilor (Consillu Makedonarmânjiloru), un ONG înregistrat ca persoană juridică la Tirana.

Apoi, confirmându-se, pe canale oficioase, că acest mesaj este, totuşi, real, nu am fost năpădit decât de un simţământ de revoltă faţă de cele conţinute într-un document emis, totuşi, de către cea mai înaltă autoritate guvernamentală a ţării noastre.

Rep.: Despre ce este vorba, în fond, ce pasaje v-au stârnit nemulţumirea?

S.L.: Nu este vorba doar de anumite pasaje şi nici doar despre simple nemulţumiri – şi nu doar eu sunt intrigat, ca să zic doar aşa, ci mulţi concetăţeni ai noştri cu ascendenţă balcanică. Dacă este să mă refer, pe fond, cum spuneţi dv., acest document se constituie, este vizibil de la o poştă, într-un act guvernamental aproape fără precedent al desconsiderării istoriei poporului şi naţiunii române, un document ce frizează nu doar necunoaşterea elementelor de bază ale istoriei româneşti, în context regional şi european, ci developează şi incoerenţa programatică a actualilor guvernanţi. Căci doar funcţionari incompetenţi – eu nu spun, cum se arată încredinţaţi unii dintre consângenii mei, că este vorba la mijloc şi de captarea bunăvoinţei lor, ba chiar de trădare a intereselor naţionale româneşti – pot lăsa a se înţelege într-un mesaj oficial că în România „armânii” sunt minoritate naţională!

Este o probă de incompetenţă, ce ne-a determinat a cere premierului încă în funcţiune demararea unei anchete interne şi a face publice rezultatele ei, respectiv numele funcţionarilor departamentali care i-au strecurat sub nas otrăvitul mesaj. Dacă am trăi într-o republică realmente civilizată, cu respect faţă de valorile istorice şi preceptele constituţionale, după un asemenea afront adus aromânilor – recte, românii balcanici stabiliţi în Ţară -, primul-ministru Boc ar trebui, urgent, a-şi da demisia.

După cum tot o crasă incompetenţă şi o gafă monumentală – spre a nu da credit şi eu teoriei conspiraţioniste – o constituie şi inserarea grafiei de „armâni”. Pentru prima dată, din câte cunosc, într-un document oficial al Statului Român, la nivel guvernamental, se abjură – în limba română literară! – termenul tradiţional, consacrat şi ştiinţific de „aromâni”.

Rep.: Aţi spus că acest document este „aproape” fără precedent în istoria noastră. Adică, au mai existat asemenea situaţii în trecut?

S.L.: A mai existat un caz în care situaţiile par trase la indigo, cel puţin din perspectiva complicităţilor la nivelul funcţionarilor ministeriali şi înalţilor demnitari guvernamentali. Anume, în vara anului 1913, când la Bucureşti se desfăşurau tratativele ce au pus capăt celui de-al Doilea Război Balcanic şi când s-a semnat Tratatul de Pace (28 iulie/10 august 1913). Atunci, presa românească, pentru a nu mai vorbi de cea editată în Capitală de către aromâni, a dezavuat, cu multe şi relevante amănunte, rolul toxic al unor înalţi funcţionari de la Ministerul Afacerilor Străine, socotiţi a fi „vânduţi levantismului şi fanariotismului elen”; respectiv, în impunerea în tratatul de pace pomenit a termenului de „kuţovlahi”, în loc de cel consacrat până atunci, în media şi documente diplomatice româneşti, de „români macedoneni” (sau, respectiv, „aromâni”, „români balcanici”, „vlahi balcanici”).

Se dădea satisfacţie, atunci – şi prim-ministru nu era un oarecine, precum azi, ci marele om de cultură, Titu Maiorescu, depăşit însă până şi el, în acele vremuri tulburi, de veninoasele complicităţi antiromâneşti ce colcăiau în juru-i, prin cozile de topor de la Bucureşti -, cercurilor guvernante de la Atena şi panelenismului deznaţionalizator…

Rep.: Iar astăzi, cui i se dă „satisfacţie”, cum spuneţi dv.?

S.L.: Şi unor factori conjuncturali externi, antiromâni, dar, în primul rând, prostiei şi incapacităţii, repet, a actualilor guvernanţi i se datorează această aruncare în derizoriu a istoriei românilor – nord şi sud-dunăreni – din Epoca Modernă.

Atunci când un prim-ministru semnează un document ca primarul – adică, pe înţelesul personajului care este, cică, şi absolvent de Drept -, fără a-l citi, trebuie să-şi asume, în consecinţă, în plan politic şi moral, semnătura angajatoare; iar dacă l-a citit şi l-a semnat în cunoştinţă de cauză, cu atât mai mult trebuie să dea explicaţiile imperios necesare, clarificări reclamate nu atât de către aromâni, cât de ansamblul societăţii româneşti din perspectiva fragmentării şi subminării unităţii naţional-culturale a acesteia (vezi, de pildă, distincţia „românii alături de aromâni”) de către un înalt demnitar al Statului.

Aveam impresia – în buna mea credinţă -, că parlamentarii români de origine aromână – senatorii Puiu Haşotti şi Ion Bara -, dar şi domnul Mircea Geoană, ginere al unei cunoscute familii cu soacră de origine aromână -, deputata Maria Stavrositu, respectiv euro-parlamentarul Gheorghe Becali -, îl vor fi interpelat, public, într-o formă sau alta, pe primul-ministru al Guvernului pentru violarea legislaţiei curente şi vehicularea de informaţii false, foarte păgubitoare şi incitatoare („promovarea specificităţii lingvistice a minorităţii armâne”). Nu s-a întâmplat asta, din păcate – cel puţin până acum.

Rep.: Nu l-aţi pomenit aici pe deputatul Costică Canacheu, de asemenea, de origine aromână.

S.L.: Nici n-am cum să-l înşir printre parlamentarii pomeniţi, cunoscută fiind poziţia domniei sale de prim-orchestrator la spargerea unităţii naţiunii române şi violarea istoriei noastre, prin susţinerea şi promovarea – cu o consecvenţă şi persuasiune demne pentru cauze mai bune; de pildă, a soartei etnolingvistice a aromânilor din Grecia -, a recunoaşterii în România a statutului de minoritate pentru aromâni. De aceea, primul-ministru al Guvernului – nota bene, coechipier pedelist cu deputatul amintit – trebuie să dea igienice explicaţii: ce sau cine l-a determinat să siluiască, la rându-i, istoria naţională şi Constituţia României. Şi, ca o consecinţă, mai demn şi onorabil – într-un gest de adevărat om politic, nu politician manevrabil, cu puseuri împotriva românismului carpato-balcanic -, să-şi depună, în spiritul clamatei civilizaţii şi al culturii politice euro-atlantice, mandatul.

Interviu realizat de Camelia MATEI, “Liderul de Opinie”, Constanţa, publicat în numerele din 24 august , 30 august şi 04 septembrie 2010.

Vedeţi mai jos copia scrisorii otrăvite a premierului Boc:

Scrisoarea P.M. Boc adresată aromânilor de 15 august 2010

Vlahii din Cehia

27 ianuarie 2011

Vlahii din Cehia

Moravská Valaška – În Cehia de astăzi, în sud-estul Moraviei, există o “Regiune autonomă vlahă”. Toţi românii care află sunt profund surprinşi şi la întrebarea ce sunt aceşti vlahi, li se răspunde pe cel mai firesc ton că sunt cehi. Mai precis păstori cehi. Vorbesc ceheşte, sunt catolici iar profesiile predominante, până la cel de al doilea război mondial, care a dat peste cap pe toţi europenii, erau de păstori şi negustori. Pe vremuri pendulau între Imperiul german, Ungaria, Polonia,Transilvania şi Balcani.



regiunile vlahe



Încet, încet, dar sigur, fără să-i oblige nimeni, au adoptat limba şi religia poporului majoritar. Au păstrat din vechea lor limbă, româna, doar numele obiectelor specifice păstoritului, modul de a-şi construi casele de lemn, portul popular, atâta cât mai este şi denumirile unor preparate.
În istoria lor orală se spune, fapt confirmat se pare şi de un cronicar bizantin, Ioannis Skyliţes, că a avut loc în anul 976 un schimb de populaţii. Românii vlahi ce trăiseră pe râul Margos, în Serbia actuală, au fost mutaţi de către Împăratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul în Moravia, punând în locul lor sârbi din Lusacia – din estul Germaniei, unde mai trăiesc şi acum unii, atualii sorabi.
Şi aşa apăru “Vlahia moravă“, unde trăiesc în pace cehi get-beget. Iar la noi, secuii, oameni gospodari şi cu vechime în situl lor, se văzură în două secole maghiari get-beget.

Moscopole

29 ianuarie 2011

Moscopole

Moscopole, floarea aromânilor. Este neclar când a fost înfiinţat. Poate că a fost ridicat în secolul al XI-lea pe ruinele vechiului oraş al Moscilor, aşa cum spune că se ştia pe atunci, Francois-Charles-Hugues-Laurent Pouqueville (1770-1838), prieten cu Chateaubriand, consul al lui Napoleon la Ali-Paşa din Ianina. Probabil că la început a fost un cătun, pe urmă un sat, pe urmă un târg, ca în secolul XVIII, să devină, după Constantinopol, cel mai mare oraş din Peninsula Balcanică. Era construit la 1100 – 1300 de metri altitudine, aceeaşi ca a vechii Sarmisegetuze dacice, răsfirat pe cinci coline, pe o întindere de aproape 3 km, la întretăierea drumurilor muntoase ale păstorilor şi negustorilor aromâni. De aici porneau drumurile către Constantinopol, Veneţia, Austria şi Germania. Atena era la acea vreme un biet târguleţ, locuit mai mult de turci, cu cei 10.000 de locuitori ai săi. Moscopole avea 60 -70.000 de locuitori, vorbitori de aromână. Avea douăsprezece cartiere, numite după principalele biserici de acolo, străzi pietruite cu gresie şi bazalt, trotuare, iluminat public. Se înfiinţaseră aici bănci, manufacturi de ţesături şi de produse alimentare, evident în primul rând brânzeturi. Existau 50 bresle de meşteşugari. Mobilierul european, modern pentru acele timpuri, aurăriile şi argintăriile în special cele filigranate făcute aici erau căutate şi la Constantinopol şi la Viena. Casele, frumoase, cu un cat, dintre care circa 12.000 erau placate cu marmură, aveau apa curentă şi canalizare. Fuseseră ridicate 70 de biserici, din care 40 de piatră, cu turnuri clopotniţă şi cu picturi interioare splendide în stil bizantin, toate ortodoxe. Bisericile erau construite cu câţiva metri sub nivelul terenului înconjurător, ca nu cumva să se ridice mai sus de minaretele turceşti. Din munte până în oraş se construise un fel de apeduct cu ceramică pe interior, mai bine i-am zice lactoduct, pentru transportul laptelui proaspăt până la fabrici. Existau pe lângă şcoli şi internate gratuite pentru elevi.




Noua Academie acum ...



Anul 1744 a adus ceea ce aşteptau de mult, o universitate, numită „Noua Academie”, pe lângă care funcţiona şi o tipografie. Cărţile erau tipărite în aromână, în greacă, limba culturii pe atunci, în albaneză şi în bulgară, deoarece cărţile tipărite aici mergeau în toară Peninsula Balcanică. Printre altele, aici s-a tipărit şi primul dicţionar în patru limbi: greacă, albaneză, aromână şi bulgară.
La această Academie au predat Hrisant din Ziţa, Daniile Moscopoleanul, Teodor Anastasie Cavalioti şi alţii, care au răspândit în zona balcanică ideile iluminismului european, în primul rând printre greci, contribuind la trezirea conştiinţei naţionale a acestora, şi la viitoarele revolte antiotomane.
Această bunăstare a aromânilor a încurajat sentimentele de invidie ale albanezilor musulmani. Între 1769 şi 1788, albanezii şi armata otomană condusă de către Mehmet Paşa şi Ali Paşa au atacat şi distrus oraşul. Locuitorii care au scăpat, s-au îndreptat cître alte locuri mai prietenoase, către Viena, Buda, Transilvania, către Valea Timocului, unde erau tot români. Peste tot şi-au găsit un statut social şi economic pe măsura lor.

Valeriu Papahagi arată, într-o carte publicată în 1935 – Aromânii moscopoleni şi comerţul veneţian în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, prefaţă de N. Iorga – cum funcţiona mecanismul distrugerii: „Hoardele mahomedane de Daglii şi Coloniaţi au dat cele dintâi semnalul nenorocirilor, începând să jefuiască caravanele care frecventau târgul din Voscopole. La rândul lor, beii din Muzachia, sub pretext de a ajuta pe supuşii necăjiţi ai Marelui Senior, puseră garnizoană în oraş şi, după zece ani de devastări, jafuri şi războaie, Voscopolea dispăru de pe suprafaţa Albaniei”.
S-a păstrat de atunci şi o baladă ce le dă fiori reci aromânilor de azi: „Plângute tri Voshopole”.

Statul român de atunci a înfiinţat în 1905, nu putem spune dacă a făcut bine sau nu, o şcoală românească în Corcea ce a funcţionat până după terminarea celui de-al doilea Război Mondial, în 1946. Banii şi învăţătorii veneau din România. Generaţii întregi de aromâni au făcut câte patru clase aici. După aceea, o luau care încotro: mulţi se duceau în România, o altă parte în Grecia.
Pe timpul regimului comunist din Albania s-a interzis practicarea religiei şi au fost dărâmate alte biserici din cele care se mai ţineau în picioare.
Atât în primul cât şi în cel de al doilea război mondial, Moscopole a fost din nou distrus. Din construcţiile secolelor XVII şi XVIII mai există doar un pod, şase biserici şi o mânăstire. Pietrele vechilor ruine se folosesc acum la noile case care se ridică. Cinci din aceste biserici aromâne au fost declarate în anul 2002 monumente aflate pe cale de dispariţie, Biserica Sfântul Nicolae, Biserica Adormirea Maicii Domnului, Biserica Sfântul Atanasie, Biserica Sfinţii Arhangheli şi Biserica Sfântul Ilie. Mai există două în stare de ruine, Biserica Sfânta Parascheva şi Biserica Sfântul Haralambie.
În prezent Moscopole este doar un mic sat de 1000 ce locuitori, din care 800 aromâni şi 200 albanezi. Totuşi se construiesc noi case iar drumul dintre Moscopole şi Corcea a fost asfaltat.
Există presiuni din partea grecilor, ca aromânii să se declare greci. Şi au şi argumente. O „pensioară” acolo, de 380 de euro pe lună nu strică nimănui, mai ales în Albania. De, dă cineva mai mult? Asta-i sărăcia.
În 2010, la 15 august a avut loc o întâlnire la Moscopole, deschisă aromânilor de pretutindeni. Au fost câteva mii de participanţi, dansuri, panouri cu poze pentru presari, bere, mici, fete frumoase. Ba nu, foarte frumoase! S-au făcut poze, le puteţi găsi pe Facebook. Dacă eram mai tânăr … făceam şi eu poze!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comments (1)

1. Îmi pare bine că aţi postat acest articol, şi au am postat materialul cu emisiunea locală din Moscopole, cred că ne completăm. Succes!
   Comentariu by Peter — 29 ianuarie 2011 @ 15:10 |Modifică
   

Moscopole – „A mai murit un drac!”

29 ianuarie 2011

Moscopole – „A mai murit un drac!”

„A mai murit un drac!” Nici nu îmi vine să cred! Azi, 29 ianuarie 2011 e.n. la câteva ore după ce am postat notele despre Moscopole, găsesc comentariul domnului Max Peter, prin care mă trimitea puţin pe blogul său. Mă dusei repede şi ce văzui? Un splendid şi documentat articol despre cele două emisiuni locale „Moscopole”, emise în 1914. Nici nu ştiu cât de locale sunt, deoarece prezintă şi trei plicuri circulate la Viena, Hamburg şi Berlin. Prima serie este emisă pentru Epir iar cea de a doua are supratiparul clar „MOSHOPOLIS” pe rândul al doilea. Sunt date atâtea amănunte încât cred că autorul a săpat cu trei buldozere concomitent prin cataloage şi ofertele de licitaţii! Mulţumesc pentru „drac”! Spunea dânsul că o să scrie ceva, dar chiar aşa?

Comments (2)

1. Mulţumesc pentru aprecieri!
   Comentariu by Peter — 29 ianuarie 2011 @ 21:39 |Modifică
   
2. [...] Moscopole – „A mai murit un drac!” Sat Jan 29, 2011 21:18 pm „A mai murit un drac!” Nici nu îmi vine să cred! Azi, 29 ianuarie 2011 e.n. la câteva ore după ce am postat notele despre Moscopole, găsesc comentariul domnului Max Peter, prin care mă trimitea puţin pe blogul său. Mă dusei repede şi ce văzui? Un splendid şi documentat articol despre cele două emisiuni locale [...] [...]
   Pingback by Moscopole – „A mai murit un drac!” - Ziarul toateBlogurile.ro — 29 ianuarie 2011 @ 22:07 |Modifică
   

Prima scriere

31 ianuarie 2011

Prima scriere

Greu cu descoperirile primelor scrieri. Iar când sunt descoperite, se uită lumea la ele ca mâţa în calendar. La daci ce să mai vorbim. Înafara literelor disparate găsite pe blocurile fasonate, aproape sigur acestea fiind doar nişte semne ale pietrarilor şi a unor grupuri de 2-3 litere ce provin dintr-o clădire de lângă cercul su raze de piatră, ce făceau probabil parte dintr-un fel de friză, a inscripţiei scrise pe dos “DECEBALUS PER SCORILO” pe un vas conic, a inelului de la Ezerovo, pentru care există cel puţin 7 variante de interpretare, a unor scrilejituri pe oase de vacă,



scriere dacică pe os - Chitila

făcute cu nu ştiu ce scop, găsite pe un fost ostrov de la situl Chitila-fermă, distrus în ultimul timp cu excavatoarele, aşa că nu se mai pot continua cercetările profesorului Vasile Boroneanţ şi bineînţeles a celebrelor plăcuţe de plumb, cu trei feluri de scrieri, şi pe care arheologii se încăpăţânează să le considere falsuri, în pofida lipsei oricărui motiv serios. Au început să fie luate în consideraţie, ca ipoteză deocamdată, abia după publicarea lor în cartea lui Dan Romalo, apoi în comentariile şi studiile efectuate de dr. Aurora Peţan, care a demonstrat, ceea ce este esenţial, că sunt scrise într-un limbaj natural. Ar mai trebui menţionate şi inscripţiile cu caractere greceşti de la Buridava dacică, lângă Ocniţa, cea mai importantă fiind “BASILEOS THIAMARKOS”. Şi a mai apărut şi dna Viorica Enăchiuc, cu ipoteza descifrării unui text scris, Codexul Rohonzi, spune dânsa, de la dreapta la stânga şi de jos în sus, ceea ce mi se pare tare incomod.
Cât despre protoromână, avem cuvintele « Torna,torna, fratre »




Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung



Limba română are prin toate manualele şi cărţile de istorie pomenită Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung către Judele Braşovului, scrisă la 1521 cu caractere slavone. Nu pot să uit cuvintele de început “I pak dau ştire … “ – “Şi iarăşi dau de ştire … “. Nimic mai vechi. Unde or mai fi textele găsite într-un cocoş din turla unei biserici maramureşene din comuna Peri de lângă Săpânţa, azi puţin în Ucraina? Ar fi vorba de “Legenda Duminicii”, care a fost tradusă în limba română în anul 1391 şi deci este cel mai vechi text scris în limba română dintre cele care s-au pastrat şi au fost descoperite. Sau poate că a fost doar o poveste?




icoana lui Nectarie Tărpu



Aromâna are şi ea un prim text, găsit de către Dh. S. Shuteriqi într-o mânăstire, în anul 1952 în satul Ardeniţa din Albania. Este vorba de o gravură reprezentând-o pe Maica Domnului, deci o icoană, din anul 1731 şi atribuită ieromonahului Nectarie Tărpu. Pe cele patru laturi are texte în greacă, albaneză, latină şi aromână. Textul în aromână este scris cu caractere greceşti şi reprezintă o scurtă rugăciune “Virγiră, muma-l Dumnedză, oră tră noi, pecătoşil’i“ adică “Fecioară, Muma lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii”. Ei, dar se pare că între timp s-a mai descoperit un text, mai vechi, tot într-o mânăstire din apropiere, dar nu cunosc amănunte sigure (De parcă ce am scris până acum ar fi sigur!).

 

 

 

 

 

Comments (2)

1. Off topic – Poate va intereseaza: http://roncea.ro/2011/02/02/apelul-fratilor-romani-din-bulgaria/
   Comentariu by Max Peter — 3 februarie 2011 @ 10:50 |Modifică
   
2. Chiar da! Mulţumesc
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 3 februarie 2011 @ 20:10 |Modifică
   

Românii din Bulgaria

3 februarie 2011

Românii din Bulgaria

Sunt multe de spus despre românii din Bulgaria actuală, ca şi despre cei din Serbia. Multe ar putea să facă şi guvernul nostru, şi cel bulgar şi chiar şi cel sârb. Au alte treburi pentru moment. Se şengănuiesc cu Uniunea Europeană, care culmea, se pare că nu admite o corupţie oficială şi nici măcar una îngăduită. În ceasul al 12-lea, astăzi, un transport de 60 de poliţişti şi vameşi din vama Siret, de la graniţa noastră cu Ucraina, a sosit să dea cu subsemnatul în Bucureşti, pe la DNA. Erau urmăriţi de 6 luni, dar nu puteau fi luaţi la întrebări decât acum, în februarie, aşa cum anunţase Profetul nostru, pre nume Traian.
Iar guvernului bulgar i s-a pus pata pe un recensământ, tot acum în februarie. Vor să vadă câţi din cei cca 650.000 de români din Bulgaria se vor declara români, aromâni sau vlahi (?). Poate 12, poate 15? Pe internet am găsit, de fapt am fost anunţat de un coleg de suferinţă într-ale filateliei, un apel, pe care vreau să vi-l fac cunoscut şi dumneavoastră. Despre românii sud-dunăreni în general, voi căuta să scriu şi eu câte ceva, dar altădată, unele probleme pe care le am pe moment făcându-mă mai laconic.
Oricum, nu vreau să ascund faptul că bunicul din partea mamei, pe nume Anghel, mi-a spus că … bunicul său a venit în România, sau în Principatele Unite, sau în Ţara Românească, sau în Valahia, cum s-o fi numit pe vremea aceea, nu ştiu data şi nici nu mai am cum să întreb pe cineva, din sud-vestul Bulgariei, dintr-o comună numită, nici asta nu mai ştiu exact, dar cu un nume clar românesc, Grămada sau Marginea.

Ia să vedem apelul “Uniunii etnicilor români din Bulgaria”

“AVE”
UNIUNEA ETNICILOR ROMÂNI DIN BULGARIA
Fratii romani,
Ne aflam in plina desfasurare a recensamintului din luna februarie 2011, un moment crucial pentru noi romanii/vlahii din Bulgaria, fiind o parte din marea familie Europeana.
Recensaminte s-au facut la noi de-a lungul anilor, primele sunt de pe vremea Imperiului Otoman inca din secolul XV-XVI, unde vedem ca s-a insistat mai mult asupra numarului de populatie si nu in ultimul rand asupra credintei si etnieu. In ceea ce priveste ultimul recensamant, vedem ca nici capitolul etnie si nici cel privind credinta nu sunt obligatorii. Care au fost motivele ca aceste capitole sa fie propuse numai proforma? Nu ne dam seama, dar noi consideram, ca avem obligatia morala fata de strabunicii, bunicii si parintii nostrii, nu numai sa trecem peste aceste capitole, dar sa ne exprimam si identitatea nostra, clara fara indoiala si rusine, si anume de roman/vlah.
Legislatia din Bulgaria ne da dreptul sa ne autoidentificam, fara ca sa fim pedepsiti sau prigoniti. Datele personale si fisele de recensamant nu pot sa fie publicate sau folosite, doar in scop statistic. Nimeni nu poate sa va influenteze in momentul completarii sau sa va forteze sa declarati date false, dar si declararea unor date false benevol este un act de incercare si manipulare a recensamantului si se pedepseste de lege.
Frati romani, declarandu-ne altceva decat romani/vlahi vom savarsi o infractiune in primul rand morala si legislativa, pentru ca vom influenta in scop necorect rezultatele finale.
Declarandu-ne altceva decat romani/vlahi, nu vom face nimic altceva decat sa dovedim ca politica de asimilare din statul nostru a biruit, ducandu-ne pana la disparitie, precum se vede clar din rezultatele statistice bulgaresti din 1900 si pana in prezent.
Unde avem o crestere progresiva a populatiei din statul nostru si o scadere mare a numarului nostru ca si populatie, care inseamna nimic alta, decat confirmarea clara si fara indoiala, dorinta mai multor guverne, de a ne asimila. Noi nu vrem sa fim altii, noi vrem sa fim asa cum ne-au nascut parintii nostrii, vrem sa fim romani/vlahi.
Frati concetateni de etnie romana/vlaha este timpul cand noi trebuie sa dovedim, ca suntem cetateni liberi in stat liber declarandu-ne la recensamantul din 2011, asa cum suntem, fara sa incercam sa falsificam rezultatele. De-a lungul timpurilor am dovedit si vom dovedi in continuare loialitatea noastra fata de Republica Bulgaria declarandu-ne cetatenia bulgara si etnia noastra romana/vlaha.
Doamne ajuta, sa fie intr-un ceas bun!

Vidin Bulgaria 01.02.2011
Presedinte “AVE” Dr. I.F. Gheorghiev