29 ianuarie 2011
Moscopole
Moscopole, floarea aromânilor.
Este neclar când a fost înfiinţat. Poate că a fost ridicat în secolul
al XI-lea pe ruinele vechiului oraş al Moscilor, aşa cum spune că se
ştia pe atunci, Francois-Charles-Hugues-Laurent Pouqueville (1770-1838),
prieten cu Chateaubriand, consul al lui Napoleon la Ali-Paşa din
Ianina. Probabil că la început a fost un cătun, pe urmă un sat, pe urmă
un târg, ca în secolul XVIII, să devină, după Constantinopol, cel mai
mare oraş din Peninsula Balcanică. Era construit la 1100 – 1300 de metri
altitudine, aceeaşi ca a vechii Sarmisegetuze dacice, răsfirat pe cinci
coline, pe o întindere de aproape 3 km, la întretăierea drumurilor
muntoase ale păstorilor şi negustorilor aromâni. De aici porneau
drumurile către Constantinopol, Veneţia, Austria şi Germania. Atena era
la acea vreme un biet târguleţ, locuit mai mult de turci, cu cei 10.000
de locuitori ai săi. Moscopole avea 60 -70.000 de locuitori, vorbitori
de aromână. Avea douăsprezece cartiere, numite după principalele
biserici de acolo, străzi pietruite cu gresie şi bazalt, trotuare,
iluminat public. Se înfiinţaseră aici bănci, manufacturi de ţesături şi
de produse alimentare, evident în primul rând brânzeturi. Existau 50
bresle de meşteşugari. Mobilierul european, modern pentru acele timpuri,
aurăriile şi argintăriile în special cele filigranate făcute aici erau
căutate şi la Constantinopol şi la Viena. Casele, frumoase, cu un cat,
dintre care circa 12.000 erau placate cu marmură, aveau apa curentă şi
canalizare. Fuseseră ridicate 70 de biserici, din care 40 de piatră, cu
turnuri clopotniţă şi cu picturi interioare splendide în stil bizantin,
toate ortodoxe. Bisericile erau construite cu câţiva metri sub nivelul
terenului înconjurător, ca nu cumva să se ridice mai sus de minaretele
turceşti. Din munte până în oraş se construise un fel de apeduct cu
ceramică pe interior, mai bine i-am zice lactoduct, pentru transportul
laptelui proaspăt până la fabrici. Existau pe lângă şcoli şi internate
gratuite pentru elevi. |
| Noua Academie acum ... |
La această Academie au predat Hrisant din Ziţa, Daniile Moscopoleanul, Teodor Anastasie Cavalioti şi alţii, care au răspândit în zona balcanică ideile iluminismului european, în primul rând printre greci, contribuind la trezirea conştiinţei naţionale a acestora, şi la viitoarele revolte antiotomane.
Această bunăstare a aromânilor a încurajat sentimentele de invidie ale albanezilor musulmani. Între 1769 şi 1788, albanezii şi armata otomană condusă de către Mehmet Paşa şi Ali Paşa au atacat şi distrus oraşul. Locuitorii care au scăpat, s-au îndreptat cître alte locuri mai prietenoase, către Viena, Buda, Transilvania, către Valea Timocului, unde erau tot români. Peste tot şi-au găsit un statut social şi economic pe măsura lor.
- Valeriu Papahagi arată, într-o carte publicată în 1935 – Aromânii
moscopoleni şi comerţul veneţian în secolele al XVII-lea şi al
XVIII-lea, prefaţă de N. Iorga – cum funcţiona mecanismul distrugerii:
„Hoardele mahomedane de Daglii şi Coloniaţi au dat cele dintâi semnalul
nenorocirilor, începând să jefuiască caravanele care frecventau târgul
din Voscopole. La rândul lor, beii din Muzachia, sub pretext de a ajuta
pe supuşii necăjiţi ai Marelui Senior, puseră garnizoană în oraş şi,
după zece ani de devastări, jafuri şi războaie, Voscopolea dispăru de pe
suprafaţa Albaniei”.
S-a păstrat de atunci şi o baladă ce le dă fiori reci aromânilor de azi: „Plângute tri Voshopole”.
- Statul român de atunci a înfiinţat în 1905, nu putem spune dacă a
făcut bine sau nu, o şcoală românească în Corcea ce a funcţionat până
după terminarea celui de-al doilea Război Mondial, în 1946. Banii şi
învăţătorii veneau din România. Generaţii întregi de aromâni au făcut
câte patru clase aici. După aceea, o luau care încotro: mulţi se duceau
în România, o altă parte în Grecia.
Pe timpul regimului comunist din Albania s-a interzis practicarea religiei şi au fost dărâmate alte biserici din cele care se mai ţineau în picioare.
Atât în primul cât şi în cel de al doilea război mondial, Moscopole a fost din nou distrus. Din construcţiile secolelor XVII şi XVIII mai există doar un pod, şase biserici şi o mânăstire. Pietrele vechilor ruine se folosesc acum la noile case care se ridică. Cinci din aceste biserici aromâne au fost declarate în anul 2002 monumente aflate pe cale de dispariţie, Biserica Sfântul Nicolae, Biserica Adormirea Maicii Domnului, Biserica Sfântul Atanasie, Biserica Sfinţii Arhangheli şi Biserica Sfântul Ilie. Mai există două în stare de ruine, Biserica Sfânta Parascheva şi Biserica Sfântul Haralambie.
În prezent Moscopole este doar un mic sat de 1000 ce locuitori, din care 800 aromâni şi 200 albanezi. Totuşi se construiesc noi case iar drumul dintre Moscopole şi Corcea a fost asfaltat.
Există presiuni din partea grecilor, ca aromânii să se declare greci. Şi au şi argumente. O „pensioară” acolo, de 380 de euro pe lună nu strică nimănui, mai ales în Albania. De, dă cineva mai mult? Asta-i sărăcia.
În 2010, la 15 august a avut loc o întâlnire la Moscopole, deschisă aromânilor de pretutindeni. Au fost câteva mii de participanţi, dansuri, panouri cu poze pentru presari, bere, mici, fete frumoase. Ba nu, foarte frumoase! S-au făcut poze, le puteţi găsi pe Facebook. Dacă eram mai tânăr … făceam şi eu poze!
Comentariu by Peter — 29 ianuarie 2011 @ 15:10 |Modifică